Termeni utilizați în documente europene

RECOMANDARE A CONSILIULUI din 22 mai 2017 privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (2017/C 189/03)

„Aptitudine” înseamnă capacitatea de a aplica cunoștințe și de a utiliza know-how pentru a duce la îndeplinire sarcini și a rezolva probleme. În contextul CEC, aptitudinile sunt descrise ca fiind cognitive (implicând utilizarea gândirii logice, intuitive și creative) sau practice (implicând dexteritate manuală și utilizarea de metode, materiale, unelte și instrumente).
„Calificare internațională” înseamnă o calificare acordată de un organism internațional legal constituit (asociație, organizație, sector sau companie) sau de un organism național acționând în numele unui organism internațional, care este utilizată în cel puțin două țări și care include rezultate ale învățării evaluate prin trimitere la standarde stabilite de un organism international.
„Credit” înseamnă confirmarea faptului că o parte a unei calificări, constând într-un set coerent de rezultate ale învățării, a fost evaluată și validată de o autoritate competentă în conformitate cu un standard convenit; creditul este acordat de autoritățile competente atunci când o persoană a obținut rezultatele definite ale învățării, dovedite prin evaluări corespunzătoare, și poate fi exprimat ca o valoare cantitativă (de exemplu, credite sau puncte de credit) care indică estimarea volumului de muncă de care o persoană are nevoie în mod obișnuit pentru a obține respectivele rezultate ale învățării.
„Responsabilitate și autonomie” înseamnă capacitatea cursantului de a aplica în mod autonom și responsabil cunoștințele și aptitudinile sale.
„Sistem național al calificărilor” înseamnă toate aspectele activității unui stat membru legate de recunoașterea învățării și a altor mecanisme care asigură legătura educației și a formării cu piața muncii și cu societatea civilă. Acesta include dezvoltarea și punerea în aplicare a acordurilor și a proceselor instituționale legate de asigurarea calității, de evaluare și de acordarea calificărilor. Un sistem național al calificărilor poate fi format din mai multe subsisteme și poate include un cadru național al calificărilor.
„Sisteme de credite” înseamnă un instrument transparent de facilitare a recunoașterii unuia sau mai multor credite. Aceste sisteme pot cuprinde, printre altele, echivalențe, derogări, unități/module care pot fi acumulate și transferate, o autonomie a furnizorilor care pot individualiza parcursurile de învățare, precum și validarea învățării nonformale și informale.
„Transfer de credite” înseamnă procesul care le permite persoanelor care au acumulat credite într-un anumit context să le valorizeze și să le recunoască într-un alt context.
„Validarea învățării nonformale și informale” înseamnă procesul de confirmare de către o autoritate competentă a faptului că o persoană a dobândit, în contexte de învățare nonformală și informală, rezultate ale învățării măsurate prin raportarea la un standard relevant, proces care constă în următoarele patru etape distincte: identificarea, prin dialog, a experiențelor specifice ale unei persoane, documentarea pentru a face vizibile experiențele persoanei, o evaluare formală a acestor experiențe și o certificare a rezultatelor evaluării, care poate conduce la o calificare parțială sau complete.

DECIZIA (UE) 2018/646 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 18 aprilie 2018 privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru aptitudini și calificări (Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE

„supliment la certificatul profesional” înseamnă un document anexat unui certificat de educație și de formare profesională sau unui certificat profesional eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării finalizate și ale aptitudinilor dobândite;
„supliment la diplomă” înseamnă un document anexat unei diplome de învățământ superior eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării finalizate și ale aptitudinilor dobândite;
„suplimente Europass” înseamnă un set de documente, precum suplimentele la diplomă și suplimentele la certificatul profesional, eliberate de către autoritățile sau organismele competente;
„orientare” înseamnă un proces continuu, care le permite persoanelor să își identifice capacitățile, aptitudinile și interesele, printr-o serie de activități individuale și colective, să ia decizii în materie de educație, formare și activitate profesională și să își gestioneze parcursurile individuale în context educațional, profesional și în alte contexte în care sunt dobândite sau folosite capacitățile și aptitudinile respective;
„dimensiunea europeană a orientării” înseamnă cooperarea și sprijinul la nivelul Uniunii pentru consolidarea politicilor, a sistemelor și a practicilor de orientare pe teritoriul Uniunii;
„calificare” înseamnă un rezultat formal al unui proces de evaluare și validare, obținut în momentul în care autoritate competentă sau un organism competent stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor standarde date;
„evaluarea aptitudinilor” înseamnă procesul sau metoda utilizată pentru a evalua, a măsura și, în cele din urmă, a descrie aptitudinile persoanelor fizice, prin autoevaluare sau evaluarea certificată de o terță parte sau ambele, aptitudini dobândite în contexte formale, non-formale sau informale;
„autoevaluarea aptitudinilor” înseamnă procesul de reflecție sistematică a persoanelor asupra aptitudinilor lor prin raportarea la o descriere a aptitudinilor stabilită;
„informații privind aptitudinile” înseamnă analiza cantitativă sau calitativă a datelor agregate privind aptitudinile din surse existente în raport cu piața muncii și a oportunităților de învățare corespunzătoare din sistemul de educație și de formare, care pot contribui la orientare și consiliere, la procesele de recrutare, la alegerile în materie de educație, formare și carieră;
„servicii de autentificare” înseamnă procesele tehnice, cum ar fi semnăturile electronice și autentificarea unui site internet, care le permit utilizatorilor să certifice informații, precum identitatea lor, prin intermediul Europass;
„interoperabilitate tehnică” înseamnă capacitatea sistemelor de tehnologie a informației și comunicării să interacționeze astfel încât să sprijine schimbul de informații, obținută prin acordul tuturor părților și al proprietarilor informațiilor;
„validare” înseamnă procesul prin care o autoritate competentă sau un organism competent confirmă faptul că o persoană a obținut rezultate ale învățării, inclusiv cele dobândite în contexte de învățare non-formală și informală, măsurate prin raportare la un standard relevant, proces care constă în patru etape distincte, și anume: identificarea, documentarea, evaluarea și certificarea rezultatelor evaluării sub forma unei calificări complete, a unor credite sau a unei calificări parțiale, după caz și în conformitate cu contextele naționale;
„standarde deschise” înseamnă standarde tehnice care au fost elaborate în cadrul unui proces de colaborare și au fost publicate pentru utilizarea cu titlu gratuit de către orice parte interesată;
„platformă online” înseamnă o aplicație bazată pe web care oferă informații și instrumente pentru utilizatorii finali și le permite acestora să realizeze sarcini specifice online;
„date cu caracter personal” înseamnă orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă.

RECOMANDARE A CONSILIULUI din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2018/C 189/01)

„Competențele-cheie” sunt acele competențe de care au nevoie toți cetățenii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, ocuparea unui loc de muncă, incluziune socială, un stil de viață durabil, o viață de succes în cadrul unor societăți pașnice, o gestionare a vieții care ține seama de aspecte legate de sănătate și cetățenie activă. Acestea sunt dezvoltate în perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, începând din copilăria mică și pe tot parcursul vieții adulte, prin intermediul învățării formale, nonformale și informale, în toate contextele, inclusiv familie, școală, locul de muncă, vecinătate și alte comunități.

RECOMANDARE A CONSILIULUI din 26 noiembrie 2018 privind promovarea recunoașterii reciproce automate a calificărilor dobândite în cadrul învățământului superior și a celor dobândite ca urmare a absolvirii unui ciclu secundar superior de învățământ și formare, precum și a rezultatelor perioadelor de învățare petrecute în străinătate (2018/C 444/01)

„ Sistemul European de credite pentru educație și formare profesională (ECVET)”: un cadru tehnic pentru transferul, recunoașterea și, dacă este cazul, acumularea rezultatelor învățării obținute de persoane în vederea obținerii unei calificări.
„Abordarea europeană privind asigurarea calității programelor commune”: aprobată de miniștrii educației din Spațiul European al învățământului superior în 2015, obiectivul său este de a îmbunătăți asigurarea calității programelor comune prin stabilirea de standarde și eliminarea barierelor din calea recunoașterii acestora.
„Autoritatea competentă”: o persoană fizică sau o organizație care este învestită în mod oficial cu, sau căreia i se deleagă în mod oficial, autoritatea, capacitatea sau competența de a îndeplini o anumită funcție.
„Blockchain”: o modalitate de a permite înregistrarea și partajarea informațiilor de către o comunitate. Fiecare membru al comunității respective își păstrează propriul exemplar al informațiilor în cauză. Informațiile introduse sunt permanente, transparente și pot fi căutate. Fiecare actualizare constituie un nou „bloc” (block), care se adaugă la capătul unui „lanț” (chain).
„Cadrul calificărilor pentru Spațiul European al învățământului superior (EHEA QF)”: un cadru general pentru calificările din Spațiul european al învățământului superior, care este format din 48 de țări. Acesta cuprinde patru cicluri (studii cu ciclu scurt, studii de licență, de masterat și de doctorat), incluzând, în funcție de contextele naționale, calificări intermediare, descriptori generici pentru fiecare ciclu bazați pe rezultatele învățării și pe competențe, precum și intervale de credite pentru primul și al doilea ciclu.
„Cadrul European de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET)”: o comunitate de practici care reunește statele membre, partenerii sociali și Comisia Europeană în scopul dezvoltării și al îmbunătățirii asigurării calității în educația și formarea profesională.
„Catalog de cursuri”: potrivit definiției din Ghidul utilizatorilor ECTS (2015) „[c]atalogul de cursuri include informații detaliate, ușor de utilizat și actualizate despre mediul de învățare al instituției (informații generale privind instituția, resursele și serviciile acesteia, precum și informații academice cu privire la programele și la componentele educaționale individuale propuse de instituția respectivă), care ar trebui să fie puse la dispoziția studenților înainte de admitere și pe întreaga durată a studiilor, pentru a-i ajuta să facă alegerile corecte și să își utilizeze cât mai eficient timpul. Catalogul de cursuri ar trebui să fie publicat pe site-ul instituției și să indice titlurile cursurilor/materiilor în limba națională (sau regională, dacă este cazul) și în limba engleză, astfel încât toate părțile interesate să îl poată accesa cu ușurință. Instituția este liberă să decidă atât formatul catalogului, cât și ordonarea informațiilor. Catalogul de studii ar trebui publicat cu suficient timp înainte pentru ca potențialii studenți să se poată decide asupra opțiunilor lor”.
„Contract de studii: în cadrul învățământului superior”, definit în Ghidul utilizatorilor ECTS (2015) ca fiind: „[un] contract formalizat între cele trei părți implicate în mobilitate – studentul, instituția de origine și instituția sau organizația/ întreprinderea-gazdă – menit să faciliteze organizarea mobilității creditelor și recunoașterea acesteia. Contractul trebuie semnat de către cele trei părți înainte de începutul perioadei de mobilitate și are ca scop să îi confirme studentului faptul că îi vor fi recunoscute creditele pe care le dobândește cu succes în cursul perioadei de mobilitate”. În cadrul ciclului secundar superior de învățământ și formare, un contract între cele trei părți implicate în mobilitate – elevul/stagiarul sau familia acestuia, instituția de origine și instituția sau organizația/întreprinderea-gazdă – menit să faciliteze organizarea perioadei de învățare și recunoașterea acesteia. Toate cele trei părți semnatare ale contractului de învățare se angajează să respecte toate aranjamentele asupra cărora s-a convenit, asigurând astfel dobândirea de către elev/stagiar a recunoașterii pentru perioada de învățare sau rezultatele învățării fără alte cerințe suplimentare.
„Evaluator de atestări/acreditări”: o persoană care evaluează calificările sau ia decizii cu privire la recunoașterea acestora.
„Foaia matricolă”: definită în Ghidul utilizatorilor ECTS (2015) ca fiind „[o] evidență actualizată a progreselor înregistrate de studenți pe parcursul studiilor acestora: componentele educaționale pe care le-au parcurs, numărul de puncte pe care le-au obținut în Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor și notele pe care le-au primit. Acest document este esențial pentru înregistrarea progreselor și pentru recunoașterea rezultatelor învățării, inclusiv pentru mobilitatea studenților. Majoritatea instituțiilor produc foaia matricolă din baza lor de date instituțională.”
„Instituție de învățământ superior”: orice tip de instituție de învățământ superior care, în conformitate cu dreptul sau cu practicile naționale, emite diplome recunoscute sau alte calificări recunoscute de nivel terțiar, indiferent de denumirea unei astfel de instituții, precum și orice alt tip de instituție de învățământ superior recunoscută de autoritățile naționale ca făcând parte din sistemul național de învățământ superior.
„Recunoașterea învățării anterioare”: recunoașterea rezultatelor învățării obținute fie în cadrul învățământului și formării formale, fie în cadrul învățării non-formale sau informale înainte de solicitarea validării.
„Recunoașterea reciprocă automată a rezultatelor unei perioade de învățare petrecute în străinătate”: La nivelul învățământului superior, dreptul ca rezultatele învățării dintr-o perioadă de învățare petrecută într-un stat membru să fie recunoscute astfel cum sunt stabilite de comun acord în prealabil într-un contract de studii și confirmate în foaia matricolă, în conformitate cu Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor (ECTS). Concret, aceasta înseamnă aplicarea normei stabilite în Ghidul utilizatorilor ECTS din 2015 care prevede că: „[t]oate creditele dobândite în cursul unei perioade de studiu în străinătate sau în cadrul mobilității virtuale – astfel cum au fost stabilite de comun acord în contractul de studii și confirmate de foaia matricolă – ar trebui transferate fără întârziere și luate în calcul în vederea eliberării diplomei studentului fără ca acesta să trebuiască să desfășoare activități suplimentare sau să facă obiectul unei evaluări.” La nivelul ciclului secundar superior, dreptul de a beneficia de recunoașterea în țara de origine a rezultatelor învățării obținute într-o perioadă de învățare petrecută în străinătate într-un stat membru, cu condiția ca rezultatele învățării să fie, în linii mari, conforme cu cele din programa școlară națională a țării de origine. Aceasta nu aduce atingere dreptului unei instituții de învățământ și formare de a stabili cerințe specifice înaintea unei perioade de mobilitate în scopul învățării sau de a verifica îndeplinirea respectivelor cerințe la întoarcerea dintr-o perioadă de mobilitate în scopul învățării.
„Recunoașterea reciprocă automată a unei calificări”: dreptul titularilor unei calificări de un anumit nivel emise de un stat membru de a fi luați în considerare pentru accesul într-un program de învățământ superior de nivelul următor în oricare alt stat membru, fără a trebui să treacă prin vreo procedură separată de recunoaștere. Aceasta nu aduce atingere dreptului unei instituții de învățământ superior sau al autorităților competente de a impune criterii de evaluare și de admitere specifice pentru un anumit program. Nu aduce atingere nici dreptului de a verifica dacă respectiva calificare este autentică și, în cazul unei calificări dobândite în cadrul unui ciclu secundar superior de învățământ și formare, dacă aceasta oferă cu adevărat acces la învățământul superior în statul membru emitent sau, în cazuri justificate în mod corespunzător, dacă calificarea acordată întrunește cerințele pentru accesul la un program anume de învățământ superior în statul membru-gazdă.
„Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR)”: un registru al agențiilor de asigurare a calității în care sunt înregistrate cele care au demonstrat că respectă în măsură substanțială un set comun de principii privind asigurarea calității în Europa. Aceste principii sunt stabilite în Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității în Spațiul European al învățământului superior (ESG).
„Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor (ECTS)”: descris în Ghidul utilizatorilor ECTS (2015) ca fiind „[un] sistem centrat pe cursant pentru acumularea și transferul creditelor, bazat pe principiul transparenței proceselor de învățare, predare și evaluare. Obiectivul său este de a facilita planificarea, elaborarea și evaluarea programelor de studii și a mobilității studenților, prin recunoașterea rezultatelor învățării, a calificărilor și a perioadelor de învățare”.
„Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității în Spațiul European al învățământului superior (ESG)”: un set de standarde și orientări pentru asigurarea calității interne și externe în învățământul superior, elaborat în cadrul procesului Bologna. Acestea oferă orientări în domenii care sunt vitale pentru asigurarea cu succes a calității și a unor medii de învățare propice în învățământul superior. Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității în Spațiul european al învățământului superior ar trebui luate în considerare într-un context mai larg, care include cadrele de calificări, Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor și suplimentul la diplomă, toate acestea contribuind la promovarea transparenței și a încrederii reciproce în cadrul Spațiului european al învățământului superior.
„Supliment la certificatul profesional”: un document anexat unui certificat de educație și de formare profesională sau unui certificat profesional eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării absolvite și ale aptitudinilor dobândite.
„Supliment la diploma”: un document anexat unei diplome de învățământ superior eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării absolvite și ale aptitudinilor dobândite;

REGULAMENTUL (UE) 2021/523 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017

„Microfinanțare” înseamnă microfinanțare astfel cum este definită prin dispozițiile relevante ale Regulamentului FSE+ pentru perioada 2021-2027, și anume: microfinanțarea” include garanțiile, microcreditele, capitalul propriu și cvasicapitalul, combinate cu serviciile de dezvoltare a afacerilor, precum cele furnizate sub formă de consiliere, formare și mentorat la nivel individual, acordate persoanelor și microîntreprinderilor care au dificultăți în accesarea creditelor pentru activități profesionale și activități generatoare de venit.

REGULAMENTUL (UE) 2021/817 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 mai 2021 de instituire a Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație și formare, tineret și sport și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013

„Activitate de participare a tinerilor” înseamnă o activitate din afara contextelor formale de educație și formare efectuată de grupuri informale de tineri sau de organizații de tineret, cu o abordare de învățare nonformală sau informală.
„Agenție națională” înseamnă unul sau mai multe organisme responsabile cu gestionarea implementării programului la nivel național într-un stat membru sau într-o țară terță asociată la program.
„Autoritate națională” înseamnă una sau mai multe autorități responsabile, la nivel național, cu monitorizarea și supravegherea gestionării programului într-un stat membru sau într-o țară terță asociată la program.
„Cooperare virtuală” înseamnă orice formă de cooperare care utilizează instrumente ce țin de tehnologia informației și comunicațiilor pentru a facilita și sprijini acțiunile relevante în cadrul programului.
„Cursant care urmează o formă de educație și formare profesională” înseamnă o persoană înscrisă într-un program de educație sau de formare profesională inițială sau continuă, la orice nivel, de la învățământul secundar până la învățământul postliceal, sau o persoană care a absolvit recent astfel de programe sau a obținut recent o calificare după ce a urmat un astfel de program.
„Dialogul UE cu tinerii” înseamnă dialogul desfășurat de către tineri și organizațiile de tineret cu responsabilii de elaborarea politicilor și cu factorii de decizie, precum și cu experți, cercetători și alți actori ai societății civile, după caz; acesta servește drept forum pentru reflecție și consultare comune permanente asupra priorităților și a tuturor domeniilor relevante pentru tineri.
„Educația adulților” înseamnă orice formă de învățământ nonprofesional pentru adulți, după etapa de educație inițială, indiferent dacă aceasta are un caracter formal, nonformal sau informal.
„Elev” înseamnă o persoană care este înscrisă în scopuri de învățare într-o instituție care oferă învățământ general, la orice nivel, de la educația și îngrijirea timpurie la învățământul secundar superior, sau o persoană școlarizată în afara unui context instituțional pe care autoritățile competente o consideră eligibilă pentru a participa la program, pe teritoriile lor.
„Entitate juridică” înseamnă o persoană fizică sau o persoană juridică constituită și recunoscută ca atare în temeiul dreptului intern, al dreptului Uniunii sau al dreptului internațional, care are personalitate juridică și care poate, acționând în nume propriu, să exercite drepturi și să fie supusă unor obligații, sau o entitate care nu are personalitate juridică, astfel cum se menționează la articolul 197 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul financiar.
„Instituție de învățământ superior” înseamnă o instituție care, în conformitate cu dreptul intern sau cu practica națională, oferă diplome recunoscute sau alte calificări de nivel terțiar recunoscute, indiferent de denumirea instituției, sau o altă instituție comparabilă de nivel terțiar pe care autoritățile naționale o consideră eligibilă pentru a participa la program, pe teritoriile lor.
„Internațional” se referă la orice acțiune care implică cel puțin o țară terță care nu este asociată la program.
„Învățare pe tot parcursul vieții” înseamnă învățare în toate formele sale, fie formală, nonformală sau informală, în orice etapă a vieții și având ca rezultat o îmbunătățire sau o actualizare a cunoștințelor, a aptitudinilor, a competențelor și a atitudinilor sau participarea în societate dintr-o perspectivă personală, civică, culturală, socială sau legată de ocuparea forței de muncă, inclusiv asigurarea unor servicii de consiliere și orientare; aceasta include educația și îngrijirea timpurie, învățământul general, educația și formarea profesională, învățământul superior, educația adulților, activitățile pentru tineret și alte tipuri de învățare din afara contextelor formale de educație și formare și promovează, de regulă, cooperarea transsectorială și parcursurile de învățare flexibile;
„Învățare virtuală” înseamnă dobândirea de cunoștințe, aptitudini și competențe prin utilizarea de instrumente ce țin de tehnologia informațiilor și comunicațiilor care permit participanților să aibă o experiență de învățare transnațională sau internațională relevantă.
„Lucrător de tineret” înseamnă o persoană care, cu titlu profesional sau pe bază de voluntariat, este implicată în învățarea nonformală și îi sprijină pe tineri în dezvoltarea lor personală la nivel socioeducativ și profesional, precum și în dezvoltarea competențelor lor; sunt incluse persoanele care planifică, conduc, coordonează și pun în aplicare activități în domeniul tineretului.
„Masterat în cotutelă Erasmus Mundus” înseamnă un program de studii integrat, oferit de cel puțin două instituții de învățământ superior, la absolvirea căruia se obține o diplomă unică sau o diplomă multiplă, eliberată și semnată în comun de către toate instituțiile participante și recunoscută oficial în țările în care sunt situate instituțiile participante.
„Mobilitate în scopul învățării” înseamnă acțiunea de a se deplasa fizic în altă țară decât țara de reședință, pentru studii, pentru formare sau pentru învățare nonformală sau informală.
„Organizație nou-intrată” înseamnă o organizație sau instituție care nu a primit anterior sprijin în cadrul unui anumit tip de acțiune sprijinită prin program sau prin programul din perioada 2014-2020, fie în calitate de coordonator, fie în calitate de partener.
„Parteneriat” înseamnă un acord între un grup de instituții sau de organizații în vederea desfășurării de activități și de proiecte comune.
„Persoane cu mai puține oportunități” înseamnă persoane care, din motive economice, sociale, culturale, geografice sau din motive de sănătate, din cauza provenienței dintr-un context de migrație sau din motive precum un handicap sau dificultăți educaționale sau din orice alt motiv, inclusiv un motiv care ar putea da naștere la discriminare în temeiul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se confruntă cu obstacole din cauza cărora nu pot avea acces efectiv la oportunități în cadrul programului.
„Personal sportiv” înseamnă o persoană implicată în instruirea, antrenarea și gestionarea unei echipe sportive sau a sportivilor individuali, fie pe bază de remunerație, fie pe bază de voluntariat;
„Personal” înseamnă o persoană care, cu titlu profesional sau pe bază de voluntariat, este implicată în educație, formare sau învățarea nonformală la toate nivelurile, și include cadrele didactice universitare, profesorii, inclusiv educatorii din instituțiile preșcolare, formatorii, directorii de unități de învățământ, lucrătorii de tineret, personalul sportiv, personalul din sectorul educației și îngrijirii timpurii, personalul nedidactic și alți profesioniști din domeniu care participă în mod regulat la promovarea învățării.
„Sport de masă” înseamnă activități de recreere fizică, practicate în mod regulat la nivel non-profesional de persoane de toate vârstele, în scop educativ, social sau de sănătate;
„Student” înseamnă o persoană înscrisă într-o instituție de învățământ superior, inclusiv pentru un ciclu scurt, licență, masterat sau doctorat ori un ciclu echivalent, sau o persoană care a absolvit recent o astfel de instituție.
„Țară terță” înseamnă o țară care nu este stat membru.
„Tineri” înseamnă persoane cu vârsta cuprinsă între 13 și 30 de ani.
„Transnațional” se referă la orice acțiune care implică cel puțin două țări, care sunt fie state membre, fie țări terțe asociate la program.

RECOMANDARE A CONSILIULUI din 22 iunie 2022 privind o abordare europeană a microcertificatelor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și capacitatea de inserție profesională (2022/C 243/02)

„Cumulabilitate” înseamnă posibilitatea, după caz, de a combina microcertificate diferite, astfel încât acestea să se poată baza logic unele pe altele. Deciziile de „cumulare” sau de combinare a certificatelor îi revin organizației gazdă (de exemplu, instituțiile de educație și formare, angajatorii etc.), în conformitate cu practicile sale, și trebuie să sprijine obiectivele și nevoile cursantului. Cumularea nu creează un drept automat la o calificare sau la o diplomă. Astfel de decizii sunt luate de autoritățile sau instituțiile regionale și naționale în concordanță cu procedurile lor de acordare.
„Evaluare” înseamnă procesul sau metoda utilizată pentru a evalua, a măsura și, în cele din urmă, a descrie rezultatele învățării dobândite de persoane în contexte formale, nonformale sau informale. Evaluarea este efectuată de furnizor sau de alți furnizori de evaluare recunoscuți.
„Furnizori de microcertificate” înseamnă instituții și organizații de educație și formare, parteneri sociali (și anume, organizații care reprezintă lucrătorii și angajatorii), angajatori și industrie, organizații ale societății civile, servicii publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) și autorități regionale și naționale, precum și alte tipuri de actori care concep, furnizează și emit microcertificate pentru învățarea formală, nonformală și informală. Acest lucru nu aduce atingere legislației și circumstanțelor regionale și naționale.
„Învățare formală” înseamnă învățarea care se desfășoară într-un cadru organizat și structurat, dedicat în mod specific învățării, și în general conduce la acordarea unei calificări, de obicei sub forma unui certificat sau a unei diplome; include sistemele de educație generală, de educație și formare profesională inițială, continuă și terțiară și de învățământ superior.
„Învățare informală” înseamnă învățarea care rezultă din activitățile și experiențele zilnice și care nu este organizată sau structurată în ceea ce privește obiectivele, durata sau sprijinul acordat procesului de învățare; aceasta poate fi involuntară din perspectiva persoanei care învață. Nu conduce în mod automat la un microcertificat, dar poate fi luată în considerare în contextul măsurilor de validare care pot identifica, documenta, evalua și/sau certifica rezultatele învățării unei persoane.
„Învățare nonformală” înseamnă învățarea care se desfășoară în afara educației și a formării formale prin intermediul unor activități planificate în ceea ce privește obiectivele învățării și timpul dedicat învățării și în cadrul cărora există o formă de susținere a procesului de învățare.
„Microcertificat” înseamnă înregistrarea rezultatelor învățării dobândite de un cursant în urma unui volum de învățare redus. Aceste rezultate ale învățării vor fi fost evaluate pe baza unor criterii transparente și clar definite. Experiențele de învățare care se finalizează prin acordarea unui microcertificat sunt concepute pentru a-i oferi cursantului cunoștințe, aptitudini și competențe specifice care să răspundă unor nevoi societale, personale, culturale sau ale pieței forței de muncă. Microcertificatele sunt deținute de cursanți, pot fi partajate și sunt portabile. Acestea pot fi de sine stătătoare sau combinate pentru a constitui certificări mai generale. Ele se bazează pe asigurarea calității în conformitate cu standardele convenite în sectorul sau domeniul de activitate relevant.
„Portabilitate” înseamnă posibilitatea ca un deținător de certificat să își stocheze microcertificatele într-un sistem la alegere și să le partajeze cu alte părți (naționale sau transnaționale) alese de el, toate părțile implicate în schimb având capacitatea de a înțelege conținutul certificatelor și de a le verifica autenticitatea. Acest lucru permite portabilitatea între sectoarele educației și formării și în interiorul lor, pe piața forței de muncă și între țări.

RECOMANDARE A CONSILIULUI din 16 iunie 2022 privind conturile personale de învățare (2022/C 243/03)

„Cadru de susținere” înseamnă un sprijin conceput pentru a promova utilizarea efectivă a drepturilor individuale la formare. Acesta include oportunități de orientare profesională și de validare, un registru național al oportunităților eligibile pentru finanțare din drepturile individuale la formare, un portal digital național unic pentru a accesa contul personal de învățare și registrul național, precum și concedii pentru formare profesională plătite.
„Cont personal de învățare” este un mod de furnizare a drepturilor individuale la formare. Acesta este un cont personal care permite persoanelor să acumuleze și să își păstreze drepturile în timp, pentru orice oportunități eligibile de formare, orientare sau validare pe care le consideră cele mai utile și ori de câte ori doresc, în conformitate cu normele naționale. Contul conferă persoanelor proprietatea deplină asupra drepturilor, indiferent de sursa de finanțare.
„Drept individual la formare” înseamnă dreptul de acces la un buget personal de care dispune o persoană pentru a acoperi costurile directe legate de formare, orientare și consiliere relevante pentru piața forței de muncă, de evaluare a competențelor sau de validare care sunt eligibile pentru finanțare.
„Transferabilitate a drepturilor individuale la formare” înseamnă că, odată conferite, aceste drepturi rămân în posesia persoanei în cauză, inclusiv în timpul tranzițiilor, precum tranziția de la un loc de muncă la altul, tranziția de la locul de muncă la învățare, tranziția de la statutul de angajat la cel de șomer, precum și tranziția de la activitate la inactivitate.

RECOMANDAREA CM/REC(2019)9 A COMITETULUI DE MINIȘTRI către statele membre privind promovarea unei culturi a eticii în profesia didactică

Un „cod de etică” este o declarație a normelor etice pentru profesia didactică, care explică standardele de conduită etică așteptate de la profesori și informează părțile interesate din educație despre ce să se aștepte atunci când au de-a face cu profesia didactică în ceea ce privește conduita și atitudinea.
Un „profesor” este orice persoană care oferă educație și/sau formare elevilor sau studenților la toate nivelurile și în toate sectoarele de educație și formare, în contextul proceselor de învățare formale și/sau informale. Definiția termenului „profesor” se extinde la toți membrii personalului cu responsabilități didactice, inclusiv, de exemplu, cercetători, cercetători postdoctorali, doctoranzi și/sau experți în educație profesională.
„Profesia didactică” este corpul colectiv de cadre didactice profesioniste în contextul structural și organizațional în care aceștia își desfășoară activitatea.
O „autoritate publică” este orice organ executiv, legislativ sau administrativ la nivel național, regional sau local, inclusiv persoane fizice, care exercită putere executivă sau funcții administrative.
Un „corp profesional” este o organizație cu membri individuali care practică o profesie sau ocupație pentru care organizația menține o supraveghere a cunoștințelor, aptitudinilor, conduitei și practicii acelei profesii sau ocupații, inclusiv sindicatele.
Termenii „elevi” și „studenți” desemnează toți cursanții din educație și formare.
Termenul „părți interesate în educație” desemnează: cadrele didactice din școală, personalul universitar din învățământul superior, elevii școlari, studenții din învățământul superior, părinții/tutorii/îngrijitorii elevilor școlari, părinții/tutorii/îngrijitorii studenților din învățământul superior, angajatorii și managerii din cadrul sistemului de învățământ., oficialii publici relevanți și liderii politici și reprezentanții societății civile mai largi(ample).

Termeni și expresii utilizate în legislația națională

Abandonul școlar reprezintă încetarea frecventării învățământului obligatoriu de către un beneficiar primar al educației, demonstrată prin absențe nemotivate care au condus la imposibilitatea finalizării a 2 ani școlari succesivi.
Abandonul universitar la nivelul unui ciclu de studii reprezintă ponderea studenților din cadrul unei generații care nu au reușit să absolve studiile în termen de 2 ani de la finalizarea duratei teoretice a programului de studiu.
Abilitarea reprezintă certificarea calității unei persoane de a conduce lucrări de doctorat.
Acreditarea (în L199/2023) este procesul prin care instituția de învățământ superior/organizația interesată, pe baza evaluării externe realizate în condițiile prezentei legi, dobândește dreptul de organizare a procesului de admitere, de desfășurare a procesului de învățământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor și de a emite diplome și certificate recunoscute de Ministerul Educației, la nivel instituțional sau de programe/domenii de studii, certificat printr-o hotărâre a Guvernului/ordin al ministrului educației, conform prevederilor prezentei legi.
Acreditarea (în L198/2023) este procesul prin care unitatea de învățământ/organizația interesată, pe baza evaluării externe realizate în condițiile prezentei legi, dobândește dreptul de organizare a admiterii, de desfășurare a procesului de învățământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor și de emitere a diplomelor și certificatelor recunoscute de Ministerul Educației.
Activități didactice online sincrone reprezintă acele activități didactice la care studenții și cadrele didactice participă în același timp, dar în locații separate, în general altele decât campusul universitar.
Alfabetizarea funcțională reprezintă un set de competențe care permite unei persoane să ia decizii în mod autonom, pentru a-și atinge obiectivele, pentru a-și dezvolta potențialul și pentru a participa în societate. Alfabetizarea funcțională cuprinde următoarele componente: a) competența de a înțelege, a utiliza și a evalua texte și de a reflecta asupra acestora;b) alfabetizarea matematică, definită drept competența de a utiliza raționamentul, conceptele, procedurile, faptele și instrumentele matematice pentru a descrie, explica și prezice fenomene;c) alfabetizarea științifică, definită drept competența de a interacționa cu probleme legate de știință și cu ideile științei, ca un cetățean reflexiv, pentru a descrie, explica și evalua datele și dovezile în mod științific.
Alternativele educaționale reprezintă oferte educaționale care respectă cerințele de tratare diferențiată a copiilor și tinerilor, pe baza pluralismului educațional, și care se integrează în sistemul național de învățământ, funcționând în baza regulamentelor proprii.
Aptitudinile și competențele transversale sunt cele considerate în mod obișnuit ca nefiind legate în mod specific de un anumit loc de muncă, sarcină, disciplină academică sau domeniu de cunoaștere, ci ca fiind abilități care pot fi utilizate într-o mare varietate de situații și medii de lucru. Definiția „competențelor transversale” are asociate 6 domenii: 1) gândire critică și inovatoare; 2) abilități interpersonale; 3) abilități intrapersonale; 4) cetățenie; 5) alfabetizare media și informațională și 6) altele. Domeniul „altele” a fost creat ca o modalitate prin care cercetătorii pot include competențe, cum ar fi sănătatea fizică sau valorile religioase, care ar putea să nu se încadreze în una dintre celelalte.
Asigurarea calității educației exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație în conformitate cu standardele de calitate prevăzute la nivel de sistem și este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale, precum și de elaborare, planificare și implementare a programelor de studii.
Asigurarea calității educației în învățământul superior este un proces continuu de evaluare a calității instituțiilor de învățământ superior/organizațiilor furnizoare de educație și a programelor/domeniilor de studii de nivel universitar și postuniversitar organizate de acestea.
Asigurarea calității reprezintă un proces continuu de evaluare a calității unui sistem, a unei instituții sau a unui program de învățământ superior de către autoritatea sau autoritățile competente pentru a asigura părțile interesate că standardele educaționale satisfăcătoare sunt menținute și îmbunătățite permanent.
Autonomia instituțională este gradul de autoguvernare necesar pentru luarea unei decizii eficiente de către instituțiile de învățământ superior cu privire la standardele lor academice, munca, managementul și activitățile conexe.
Autorizarea de funcționare provizorie (în L199/2023) este procesul prin care instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație — pe baza evaluării externe realizate, în condițiile prezentei legi, de către ARACIS — dobândește calitatea de furnizor de educație, prin ordin al ministrului educației sau, după caz, prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea de funcționare provizorie conferă dreptul de organizare a procesului de admitere, precum și de organizare și desfășurare a procesului de învățământ.
Autorizarea de funcționare provizorie (în L198/2023) este procesul prin care unitatea de învățământ/organizația interesată — pe baza evaluării externe realizate, în condițiile prezentei legi, dobândește dreptul de a face înscrieri și de a desfășura procesul de învățământ.
Beneficiarii indirecți ai educației și formării profesionale sunt familiile beneficiarilor direcți, angajatorii, comunitatea locală și, într-un sens larg, întreaga societate.
Beneficiarii direcți ai educației și formării profesionale sunt studenții, precum și persoanele adulte cuprinse într-o formă de educație și formare profesională.
Beneficiarii primari ai educației și formării profesionale sunt antepreșcolarii, preșcolarii și elevii, precum și persoanele adulte cuprinse într-o formă de educație preuniversitară.
Cadrul european al calificărilor — CEC (European Qualifications Framework EQF) este un instrument de corespondență între diferitele cadre sau sisteme și niveluri ale calificărilor, fiind un cadru comun de referință cu opt niveluri, exprimate ca rezultate ale învățării. Asigură îmbunătățirea transparenței și a recunoașterii aptitudinilor și competențelor și presupune definirea descriptorilor pentru fiecare nivel și stabilirea unor criterii de corelare. Sprijină practicile existente în materie de recunoaștere datorită faptului că asigură un nivel sporit de încredere, înțelegere și comparabilitate a calificărilor. Aceasta poate facilita procesul de recunoaștere în scopuri profesionale și de învățare.
Cadrul național al calificărilor este un instrument pentru stabilirea calificărilor, în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învățare. Cadrul național al calificărilor are ca scop integrarea și coordonarea subsistemelor naționale de calificări și îmbunătățirea transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și societatea civilă.
Calificarea este rezultatul formal al unui proces de evaluare și validare, care este obținut atunci când o autoritate sau un organism competent stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor standard prestabilite.
Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii și ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum și așteptările beneficiarilor.
Cercetarea științifică universitară include cercetarea științifică propriu-zisă, creația artistică și activitățile specific performanței sportive din instituțiile de învățământ superior.
Cerințele educaționale speciale (CES) reprezintă necesitățile educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației, adaptate particularităților individuale și celor caracteristice unei anumite deficiențe/dizabilități sau tulburări/dificultăți de învățare ori de altă natură, precum și o asistență complexă de natură medicală, socială și/sau educațională.
Certificarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învățării dobândite de persoana care învață, în urma unui proces de evaluare.
Clasificarea europeană a ocupațiilor — ESCO este clasificarea multilingvă europeană a aptitudinilor, competențelor și ocupațiilor. ESCO descrie, identifică și clasifică ocupațiile și competențele profesionale relevante pentru piața muncii din Uniunea Europeană și educație și formare profesională.
Clasificarea internațională standard a educației (ISCED-F 2013) este clasificarea internațională de referință pentru organizarea programelor de educație și a calificărilor aferente pe domenii și niveluri educaționale.
Competența reprezintă capacitatea dovedită de a utiliza cunoștințe, aptitudini și abilități personale, sociale și/sau metodologice în situații de muncă sau de studiu pentru dezvoltarea profesională și personală.
Competențele profesionale sunt un ansamblu unitar și dinamic de cunoștințe și abilități. Cunoștințele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaștere, înțelegere și utilizare a limbajului specific, explicare și interpretare. Abilitățile se exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer și rezolvare de probleme, reflecție critică și constructivă, creativitate și inovare.
Competențele transversale reprezintă achiziții valorice și atitudinale care depășesc un anumit domeniu/program de studio și se exprimă prin următorii descriptori: autonomie și responsabilitate, interacțiune socială, dezvoltare personală și profesională.
Consorțiul universitar reprezintă o asociere voluntară, de interes general, constituită de către două sau mai multe instituții de învățământ superior acreditate, cu scopul de a coopera în principalele domenii de activitate.
Contextele de învățare reprezintă locurile, contextele și culturile diverse, fizice, virtuale și mixte, în care persoanele învață, cuprinzând toate contextele în care poate avea loc învățarea formală, nonformală și informală.
Controlul calității educației în unitățile de învățământ preuniversitar semnifică activități și tehnici cu character operațional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.
Copilul remigrant este copilul care s-a reîntors în România, după ce s-a mutat la sau împreună cu părinții migranți în altă țară cu scopul de a fi crescut, educat și îngrijit de aceștia.
Creditele de studii transferabile în sistem European (ECTS — European Credit Transfer System) exprimă volumul de muncă pentru activități de învățare necesar pentru a dobândi un set de rezultate ale învățării. Creditele ECTS sunt exprimate, în general, în numere întregi.
Criteriul reprezintă un set de standard care se referă la un aspect fundamental de organizare și funcționare a unui/unei furnizor de educație/unități/instituții furnizoare de educație în procesul autorizării de funcționare provizorie/acreditării/ menținerii acreditării/evaluării externe și interne și asigurării calității.
Cunoștințele reprezintă rezultatul asimilării de informații prin învățare. Cunoștințele reprezintă ansamblul de fapte, principii, teorii și practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studiu. În contextul Cadrului european al calificărilor, cunoștințele sunt descrise ca teoretice și/sau faptice. Cunoștințele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaștere, înțelegere și utilizare a limbajului specific, explicare și interpretare.
Date — orice reprezentare digitală a unor acte, fapte sau informații și orice compilație a unor astfel de acte, fapte sau informații, inclusiv sub forma unei imagini sau a unei înregistrări audio, video sau audiovizuale.
Degrevarea reprezintă scutirea parțială sau totală de efectuarea atribuțiilor prevăzute la art. 208 pentru personalul didactic de conducere, de îndrumare și de control, ca urmare a îndeplinirii unor responsabilități specifice funcțiilor de conducere, de îndrumare și de control, precum și pentru persoanele desemnate de federațiile sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, ca urmare a participării la procesul de monitorizare și evaluare a calității sistemului de învățământ.
Disciplina școlară modulară reprezintă disciplina școlară al cărei studiu se poate desfășura pe o perioadă de timp mai mică de un an școlar.
Echivalare reprezintă procesul de evaluare a curriculumului parcurs până la eliberarea actului de studii și compatibilitatea lui cu sistemul de învățământ românesc, care se poate finaliza cu eliberarea unui atestat. Atestatul de echivalare conferă titularului dreptul la continuarea studiilor și/sau accesul pe piața forței de muncă, în condițiile legii.
Educația este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor și activităților de învățare și formare de rezultate ale învățării. Educația include atât activitățile de învățare în context formal, cât și în context nonformal sau informal.
Educația extrașcolară cuprinde ansamblul activităților educaționale organizate în afara programului școlar, în incinta unităților de învățământ preuniversitar sau în afara acestora, care au rol complementar activităților educaționale formale și se centrează pe dezvoltarea în ansamblu a personalității elevilor, contribuind la dezvoltarea lor fizică, cognitivă, emoțională și socială, pentru atingerea potențialului individual și participarea activă în societate. Educația extrașcolară contribuie atât la dezvoltarea competențelor din curriculumul național, cât și la dezvoltarea unor competențe complementare acestora.
Educația media reprezintă capacitatea de a analiza critic informațiile prezentate în mass-media și social media și de a determina acuratețea sau credibilitatea acestora. Educația media include o abordare critică în ceea ce privește atât calitatea, cât și acuratețea conținutului, care pune accentul pe capacitatea de a evalua informațiile, gestionarea publicității pe diverse medii și utilizarea inteligentă a motoarelor de căutare.
Educația și formarea profesională reprezintă ansamblul coerent și continuu de activități și experiențe de învățare prin care trece subiectul învățării pe întreaga durată a traseului său educațional-formativ.
EQF/CEC — Cadrul european al calificărilor pentru învățare pe tot parcursul vieții este un instrument de referință pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări și care promovează atât învățarea de-a lungul vieții, cât și egalitatea de șanse în societatea bazată pe cunoaștere, precum și continuarea integrării cetățenilor pe piața europeană a muncii, respectând în același timp marea diversitate a sistemelor naționale de educație.
Evaluarea instituțională a calității constă în examinarea multicriterială a calității educației, a măsurii în care o organizație furnizoare de educație/instituție de învățământ superior și programele de studii organizate de aceasta îndeplinesc standardele de calitate. Atunci când evaluarea calității este efectuată de organizație, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calității este efectuată de o agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.
Evaluarea pe parcurs cuprinde teste, proiecte, teme pentru acasă, referate sau alte forme de evaluare, care se realizează în timpul semestrului.
Evaluarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se stabilește faptul că o persoană a dobândit anumite cunoștințe, abilități și responsabilitate și autonomie într-un domeniu de studii.
Ghidul de guvernanță reprezintă un set de standarde, reguli, orientări și caracteristici pentru activități și rezultatele acestora, care vizează atingerea gradului optim de calitate, precum și reguli și obligații în relația dintre furnizorul și utilizatorul de servicii de tip client-server și aplicații cloud.
Hărțuirea sexuală reprezintă pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații între personalul din învățământul superior și studenți, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare.
Indicatorul de performanță reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activități desfășurate de o organizație furnizoare de educație/instituție de învățământ superior prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referință. Nivelul minim al indicatorilor de performanță corespunde cerințelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de performanță corespunde cerințelor unui standard de referință, este opțional și diferențiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.
Instituția de învățământ superior este o persoană juridică de drept public sau de drept privat, după caz, ce funcționează independent pe baza principiului autonomiei universitare și care furnizează programe de învățământ superior, sub condiția evaluării externe în vederea asigurării calității educației, fiind recunoscută de către autoritatea competentă a unui stat parte sau de către unitatea teritorială a acesteia ca aparținând sistemului său de învățământ superior.
Interoperabilitatea semantică reprezintă un model comun de referință pentru schimbul de informații care asigură semnificația exactă a acestora.
Interoperabilitatea sintactică reprezintă un modul în care datele sunt codificate și formatate, definind în special natura, tipul și formatul mesajelor schimbate. Asigură un sistem deschis dedicat eterogenității componentelor.
Interoperabilitatea tehnică reprezintă conectivitate între sisteme digitale și interfețe, în baza unor standarde commune legate de formatul datelor și protocoalele utilizate pentru comunicare. Descrie capacitatea diferitelor tehnologii de a comunica și a schimba date pe baza unor standarde de interfață bine definite și adoptate pe scară largă.
Învățământul cu frecvență și cu frecvență redusă reprezintă forme de organizare a activităților didactice. Învățământul cu frecvență implică participarea obligatorie a beneficiarilor primari la activitățile didactice prevăzute în planurile-cadru de învățământ, în formele și contextele stabilite de unitatea de învățământ. Forma de învățământ cu frecvență poate fi organizată în program de zi sau seral. Învățământul cu frecvență seral se desfășoară în aceleași zile în care se desfășoară învățământul cu frecvență de zi, de regulă, după-amiaza și/sau seara. Învățământul cu frecvență redusă implică participarea beneficiarilor primari la o parte dintre activitățile didactice prevăzute în planurile-cadru de învățământ, altă parte dintre acestea fiind înlocuită cu activități de
Învățământul privat este echivalentul învățământului particular, așa cum este definit în Constituția României, republicată.
Învățământul public este echivalentul învățământului de stat, așa cum este definit în Constituția României, republicată.
Învățământul reprezintă un serviciu public organizat în condițiile unui regim juridic de drept public în scopul educării și formării profesionale a cetățenilor.
Învățarea pe tot parcursul vieții se referă la toate activitățile de învățare formale, nonformale sau informale care se desfășoară pe întreaga durată de viață a unei persoane și care are scopul de a îmbunătăți și dezvolta capacitățile umane, cunoștințele, abilitățile, atitudinile și competențele.
Învățarea pe tot parcursul vieții, în context preuniversitar, se referă la toate activitățile de învățare formale, nonformale sau informale, care se desfășoară pe întreaga durată a învățământului preuniversitar și care au scopul de a îmbunătăți și dezvolta capacitățile umane, cunoștințele, abilitățile, atitudinile și competențele.
Libertatea academică este libertatea personalului academic și a studenților de a se angaja în cercetare, predare, învățare și comunicare în și cu societatea, fără interferențe sau teama de represalii.
Mandatul este perioada în care o persoană, desemnată prin vot sau prin concurs într-o funcție de conducere la nivelul unei instituții de învățământ superior din cadrul sistemului național de învățământ, pune în aplicare programul managerial pe baza căruia a fost învestită.
Mobilitatea academică a studenților reprezintă dreptul studenților și studenților-doctoranzi de a li se recunoaște creditele transferabile dobândite, în condițiile legii, la alte instituții de învățământ superior din țară sau din străinătate. Mobilitatea academică a studenților poate fi internă sau internațională și, după caz, definitivă sau temporară.
Mobilitatea fizică presupune deplasarea studentului la instituția de învățământ superior la care are loc perioada de studii și desfășurarea de activități de învățare, predare, cercetare, aplicații practice și de evaluare în spațiul universitar.
Mobilitatea virtuală presupune utilizarea unor resurse și instrumente electronice, informatice și de comunicații specific pentru a facilita și sprijini activitățile de învățare, predare, cercetare, aplicații practice și de evaluare desfășurate într-o altă instituție de învățământ superior decât cea de trimitere.
NEETs — tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educație sau formare profesională.
Ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfășoară o persoană într-o unitate economico-socială. Aceasta se desfășoară în mai multe locuri de muncă ce implică sarcini similare și care necesită un set de ability/ăți similare. Ocupația unei persoane poate fi exprimată prin funcția sau meseria exercitată de aceasta.
Organizația furnizoare de educație este o instituție de învățământ superior. Orice persoană juridică fără scop patrimonial care se supune procesului de evaluare externă a calității educației și obține autorizarea de funcționare provizorie dobândește statutul de organizație furnizoare de educație, ce îi conferă dreptul de a desfășura activități de învățământ pe bază de programe și/sau domenii de studii de nivel universitar și/sau postuniversitar, legal organizate.
Platforma reprezintă o aplicație accesibilă dintr-o rețea de calculatoare în regim izolat sau via internet, care agregă text, tipuri specializate de date, elemente multimedia sau funcționalități specifice domeniului, cu asigurarea securității cibernetice.
Principiul „doar o singură dată” asigură faptul că o anumită informație se furnizează doar o singură dată unei administrații, putând fi apoi accesibilă, accesată și transferată în condițiile legii, în mod digital, automat, automatizat sau la cerere.
Profilul de formare descrie așteptările exprimate față de absolvenții diferitelor niveluri de studiu ale învățământului preșcolar, primar, gimnazial și liceal, prin raportare la: cerințele sociale exprimate în legi, în alte documente de politică educațională și în studii de specialitate, finalitățile generale ale învățământului, precum și caracteristicile de dezvoltare a elevilor. Profilul de formare a absolventului diferitelor niveluri de studiu reprezintă o componentă reglatoare a curriculumului național și este construit pornind de la reperele fundamentale de dezvoltare, în învățământul preșcolar, și de la descriptorii competențelor-cheie, declinați pe niveluri de învățământ, în cazul învățământului primar și secundar.
Programele de calificare profesională reprezintă oferta educațională care conduce la dobândirea unei calificări profesionale înscrise în Registrul național al calificărilor.
Programele de studii concretizează oferta educațională a unei instituții de învățământ superior/organizații furnizoare de educație.
Programele de studii (în L198/2023) concretizează oferta educațională și curriculară unitară a unei organizații furnizoare de educație, specifică unui nivel sau unei specializări. Punctele de credit pentru formare profesională reprezintă exprimarea numerică a importanței unei unități de rezultate ale învățării raportate la o calificare.
Programele de studii în domeniile învățării științelor exacte, ingineriei și matematicii (STIM) sunt programe de studii din ramurile de știință: matematică, fizică, chimie și inginerie chimică, biologie, biochimie și științe inginerești.
Programele de studii integrate sunt programe de învățământ superior elaborate în comun, puse în aplicare și recunoscute pe deplin de două sau mai multe instituții de învățământ superior din Spațiul european al învățământului superior. Programele comune pot fi puse în aplicare la orice nivel din învățământul superior, și anume, licență, masterat sau doctorat, sau chiar pentru un ciclu scurt. Programele commune pot fi naționale, atunci când toate instituțiile de învățământ superior implicate sunt din aceeași țară, sau transnaționale/ internaționale, atunci când cel puțin două țări diferite sunt reprezentate în rândul instituțiilor de învățământ superior implicate.
Programele educaționale de tip „A doua șansă” sunt programe care au ca scop sprijinirea minorilor și respectiv a adulților care nu au fost înscriși în învățământul preuniversitar sau care au părăsit prematur sistemul de educație, fără a finalize învățământul primar și/sau gimnazial și/sau liceal, și care au depășit vârsta de școlarizare corespunzătoare acestor niveluri conform art. 17 alin. (2), astfel încât aceștia să își poată completa și finaliza învățământul obligatoriu, precum și să poată obține o calificare profesională, având inclusiv posibilitatea reintegrării în învățământul de masă, în condițiile prezentei legi.
Recunoașterea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se acordă un statut oficial rezultatelor învățării, care sunt evaluate și validate prin dobândirea de credite, în vederea acordării certificatului de calificare profesională.
Registrul național al calificărilor este o bază de date națională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor din România, formată din Registrul Național al Calificărilor Profesionale, denumit în continuare RNCP, și Registrul Național al Calificărilor în Învățământul Superior, denumit în continuare RNIS.
Rețeaua școlară națională reprezintă totalitatea unităților de învățământ preuniversitar și a unităților de educație extrașcolară acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, cuprinse în sistemul național de învățământ preuniversitar.
Rezultatele învățării sunt enunțuri care se referă la ceea ce cunoaște, înțelege și este capabil să facă un cursant la terminarea unui proces de învățare și sunt definite sub formă de cunoștințe, abilități, responsabilitate și autonomie.
Serviciul Tehnologia de cloud computing reprezintă un serviciu digital care permite administrarea la cerere și accesul amplu la distanță la un bazin redimensionabil de resurse informatice care pot fi puse în comun, inclusiv atunci când aceste resurse sunt distribuite în mai multe locații.
Sistemul național de învățământ preuniversitar este constituit din totalitatea unităților de învățământ de stat, particular și confesionale, precum și a unităților de educație extrașcolară, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în cadrul de organizare prevăzut de prezenta lege.
Spațiul școlar reprezintă spațiul interior sau exterior, real sau virtual, în care se desfășoară activități de predare-învățareevaluare sub coordonarea personalului didactic, în acord cu o varietate de modele pedagogice, organizate individual sau în grup, teoretice sau practic-aplicative, adaptate vârstei și nevoilor beneficiarilor primari ai educației.
Standardul de calitate reprezintă descrierea cerințelor care definesc un nivel optim de realizare a unei activități de către unitatea de învățământ/unitatea furnizoare de educație pe baza bunelor practici existente la nivel național, european sau mondial. Standardele de referință sunt specifice fiecărui program de studii sau fiecărei instituții, sunt opționale și se situează peste nivelul minim.
Standardul reprezintă descrierea cerințelor formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activități în educație. Orice standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunț și se concretizează într-un set de indicatori de performanță. Standardele sunt diferențiate pe criterii și domenii.
ȘTIAM reprezintă o abordare educațională care formează competențe în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei, artei și matematicii, prin înțelegerea fenomenelor din viața reală din perspective diferite, într-o manieră interdisciplinară. Societatea cunoașterii este o societate în care cunoașterea constituie principala resursă, fiind creată, împărtășită și utilizată pentru a genera prosperitate și bunăstare membrilor săi.
Structura arondată este o unitate de învățământ fără personalitate juridică, subordonată unei unități de învățământ cu personalitate juridică.
Transferul rezultatelor învățării și al creditelor asociate reprezintă procesul prin care rezultatele învățării și creditele asociate acestora sunt transferate și integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învață.
Transformarea digitală include ansamblul integrării tehnologiilor digitale în toate ariile specifice învățământului preuniversitar, prin utilizarea de tehnologii în procese nondigitale sau prin înlocuirea unei tehnologii digitale mai vechi cu o tehnologie nouă sau emergentă. Rezultatul acestui tip de procese reprezintă o eficientizare sau chiar automatizare în activitatea vizată.
Unitatea de învățământ cu personalitate juridică este unitatea de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, care este parte din sistemul național de învățământ preuniversitar, având ca elemente definitorii: actul de înființare, actul de menținere a acreditării, patrimoniu, cod de identificare fiscală, sigiliu cu stema României și denumirea Ministerului Educației, precum și cont deschis la Trezoreria Statului, pentru unitățile de învățământ de stat, respectiv cont bancar, pentru unitățile de învățământ preuniversitar particulare și confesionale.
Unitatea de rezultate ale învățării reprezintă partea unei calificări care cuprinde un set coerent de cunoștințe, deprinderi și competențe generale, care pot fi evaluate și validate.
Validarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învățării dobândite de o persoană, evaluate și certificate, corespund cerințelor specific pentru o unitate sau o calificare.
Vârsta clasei reprezintă vârsta teoretică a clasei, plecând de la un parcurs educațional normal conform căruia în clasa pregătitoare sunt înscriși copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la finalul anului calendaristic în care a început anul școlar.
Viabilitatea unui post didactic/unei catedre presupune existența acestuia/acesteia cel puțin pe durata unui nivel de învățământ și se stabilește de DJIP/DMBIP, la propunerea consiliului de administrație al unității de învățământ, în funcție de planurile-cadru în vigoare, de proiectele planurilor de școlarizare și de evoluția demografică la nivel local.
Violența psihologică, denumită și bullying, este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup de persoane și vizează aspect de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, și care se desfășoară în instituțiile de învățământ preuniversitar și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.